DECIZIE EXPLOZIVĂ A CCR. Interceptările făcute de SRI la cererea procurorilor, neconstituționale. Ce se întâmplă cu probele din dosare

Curtea Constituțională a declarat neconstituțional un articol din Codul de Procedură Penală care reglementează supravegherea tehnică din timpul cercetării penale, mai exact articolul care arată cine execută această supraveghere (interceptări ale comunicațiilor, înregistrări audio-video ambientale).

Judecătorii Curții Constituționale au stabilit că articolul 142, alineatul 1, din Codul de Procedură Penală referitor la punerea în executare a mandatului, este neconstituțional. Articolul respectiv arată că „procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției ori de alte organe specializate ale statului”.

CCR arată că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” nu respectă Constituția și este neclară, pentru că nu spune explicit la cine se referă.

„Curtea a constatat că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art.1 alin.(3) conform cărora România este stat de drept, în care drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor sunt garantate. De asemenea, sintagma supusă controlului nu respectă condițiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul clarității, preciziei și previzibilității, întrucât nu permite subiecților de drept să determine care sunt organele specializate ale statului abilitate să realizeze măsurile dispuse prin mandatul de supraveghere tehnică, măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viața privată a persoanelor”,arată CCR.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-un proces al Secției I Penale de la Tribunalul București.

Specialiștii consultați de gândul susțin că în acest moment probele obținute prin supraveghere tehnică de alte organe ale statului, altele decât cele prevăzute explicit în lege pot fi considerate nule.

Potrivit acestora, judecătorii, dar și părțile pot invoca, chiar și înainte de publicarea motivării CCR, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și încălcarea drepturi și libertățile cetățenilor, dreptul la viață privată, recunoscut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care se aplică direct în legislația românească peste codul de procedură penală.

De asemenea, după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei CCR, orice probă culeasă altfel decât de cei prevăzuți explicit în lege va fi considerată nelegală, deci nu se va putea folosi.

Potrivit ultimului raport al SRI depus la Parlament, cel pentru 2014, Serviciul a pus în acel an „ în executare 42.263 mandate de supraveghere tehnică și 2.410 ordonanțe aparținând structurilor Ministerului public și DNA”, se arată în raportul SRI pe 2014, depus la Parlament.

Cine a dat sistemul interceptărilor peste cap: un grup de iranieni și turci care spălau bani prin sistemul „Hawalla”

Sesizarea la CCR a fost făcută de acuzații dintr-un dosar de spălare de bani și evaziune fiscală, care au fost deja condamnați în primă instanță de Tribunalul București, iar Curtea de Apel a decis rejudecarea dosarului. Este vorba despre o grupare de turci, iranieni și chinezi care spălau bani prin firme din marile complexe angro Dragonul Roșu, Niro sau Sir, în perioada 2005-2006, ei fiind arestați în 2006.

În perioada respectivă, spuneau anchetatorii, gruparea ar fi trimis în Turcia 5 milioane de euro.

Cei care au sesizat Curtea sunt Hosseini Seyed Mehdi, Nalini Noori, Nalini Ziya, Altas Ferit, Etemad Razlighi Akbar, Guan Zhuhua, Inan Zulfukar (Zulfikar sau Zulkifar), Khanmohammadi Mohammad, Khanmohammadi Reza (fost Reza Khan Mohammadi Hezaveh), Korkmaz Yusuf, Ozer Hakan și Yakupoglu Recep.

Aceștia ar fi alimentat sistemul neoficial de transfer de bani „Hawalla”, folosită în lumea arabă, prin care banii se dau pe încredere, prin „brokeri”. Practic, banii nu se mișcă de la o persoană la alta, ci brokerii din sistem se ocupă de transferul de bani. Cineva vine la brokerul X și spune că vrea să-i trimită o sumă de buni cuiva din altă localitate, iar brokerul X apelează la un alt broker, din cealaltă localitate, care îi eliberează banii destinatarului. Cei doi brokeri se reglează între ei în ce privește banii.

Câțiva dintre cei judecați au fost prinși de polițiștii de frontieră în vama Giurgiu, încercând să scoată din țară 240.000 de euro.